"Hoțul de cărți" de Markus Zusak-Recenzie

Autor: Markus Zusak
Editura: RAO
Număr de pagini: 568

Descriere:  "Este anul 1939. Germania nazistă. Ţara îşi ţine răsuflarea. Moartea nu a avut niciodată mai mult de lucru, şi va deveni chiar mai ocupată. Liesel Meminger şi fratele ei mai mic sunt duşi de catre mama lor să locuiască cu o familie socială în afara oraşului München. Tatăl lui Liesel a fost dus departe sub şoapta unui singur cuvânt nefamiliar - Kommunist -, iar Liesel vede în ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcursul călătoriei, Moartea îi face o vizită băieţelului şi o observă

pe Liesel. Va fi prima dintre multe întâlniri apropiate. Lângă mormântul fratelui ei, viaţa lui Liesel se schimbă atunci când ea ridică un singur obiect, ascuns parţial în zăpadă. Este Manualul Groparului, lăsat acolo din greşeală, şi este prima ei carte furată.Astfel începe o poveste despre dragostea de cărţi şi de cuvinte, pe măsură ce Liesel învaţă să citeasca cu ajutorul tatălui ei adoptiv, care cânta la acordeon. În curând, va fura cărţi de la incendierile de cărţi organizate de nazişti, din biblioteca soţiei primarului, şi de oriunde le mai putea găsi. Hoţul de cărţi este o poveste despre puterea cuvintelor de a crea lumi. Cu o scriitură superb măiestrită şi arzând cu intensitate, premiatul autor Marcus Zusak ne-a dăruit una dintre cele mai durabile poveşti ale timpurilor noastre."     

Recenzie:  Cartea mi-a fost recomandată de o prietenă, aceasta spunându-mi cât de captivantă este și că povestea a cuprins-o și chiar a făcut-o să verse lacrimi. Adevărat, această operă surprinde o poveste tragică din perioada nazismului, în care naratorul este chiar Moartea.

          Cine ar fi crezut  că Moartea ar fi un narator chiar atât de priceput, care știe să adauge  cantitățile perfecte de dramă, umor și filozofie in aceeași "oală" și să iasă o reteță delicioasă? Povestitorul nu se ferește de spoilere afirmând:  "misterul mă plictisește. Mă obosește. Știu ce se va întâmpla și știți și dumneavoastră.", dar cu toate acestea conținutul cărții te ține cu sufletul la gură.                                           

          „Orice moarte are o inimă.” Cel puțin aceasta are una. În romanul prezentat este personificată, oferind senzația că este impresionată de inocența, bunătatea  anumitor persoane, dar și de felul cum acestea reușesc să supraviețuiască într-o perioadă foarte dificilă ca Germania nazistă.

           Una dintre poveștile care o impresionează pe Moarte este cea a lui Liesel Meminger, o fetiță cu un spirit de eroină și cu un caracter puternic. Mama acesteia ii duce pe Liesel și pe fratele ei la o familie adoptivă pentru a nu avea un destin mai greu.Dar tânăra trece prin trauma de a-și vedea fratele murind. Șocul îi creează la început o frică mai mare de a se apropia de noua sa familie, îi aduce coșmaruri aproape în fiecare noapte, dar îi oferă oportunitatea de a învăța să citească. Când fata nu putea dormi, noul ei tată, care îi inspira încredere, o învăța să parcurgă textele. Așa Liesel desoperă pasiunea pentru lectură și pe urmă va ajumge să fure cărți.  O mare parte a timpului îl petrece  cu cel mai bun prieten al ei, Rudy, pe care îl și iubește. Păcat că aceasta îi oferă un sărut abia când el moare.

       

        Liesel este un personaj complex. Fură, iubește, plânge, visează, SUPRAVIEȚUIEȘTE. Și este singura. Singura care reușeste să rămână în viață, ajungând să îi vadă pe toți de pe strada sa morți, să își vadă familia și prietenii, să se vadă singura supraviețuitoare. Datorită cărților a rămas în viață. Sfârșitul și modul cum este prezentată suferința fetei îmi rupe sufletul.

       „Hoțul de cărți” este cu siguranță un roman ce merită citit, prezintă o poveste despre curaj și despre iubirea față de cuvinte.

Cristina