"Anna Karenina" de Lev Tolstoi-Recenzie

Autor:Lav Tolstoi
Editura:Polirom
Numar de pagini:936

Descriere: "Povestea unei vieti pline de patimi si indoieli, celebrul roman Anna Karenina istoriseste tragedia unei femei aflate sub imperiul distructiv al unei pasiuni adulterine. In fundalul pe care, alaturi de Anna, evolueaza personaje aparte prin natura lor, Tolstoi divulga ipocrizia inaltei societati, zugraveste descompunerea modului de viata patriarhal si degradarea institutiei familiei."

        "Tolstoi este cel mai mare prozator rus. Iar maretia lui se datoreaza calitatii rare de a se adapta la statura noastra, la ritmul nostru. Proza lui e ritmata de bataile propriei noastre inimi, iar personajele sale par sa se miste la fel de firesc in lumea noastra ca trecatorii care ni se perinda pe sub ferestre in timpul lecturii." (Vladimir Nabokov)

Recenzie: Sfarsitul, spun sincer, m-a surprins. Bineinteles, nu deznodamantul reprezentat de sinuciderea Annei, cat rapiditatea cu care a luat acea decizie. Stiind dinainte modul in care Tolstoi si-a incheiat romanul, ma asteptam la un intreg conflict in interiorul Annei, la pagini si pagini de ganduri in care dezbatea ideea de moarte. Dar ajungand la sfarsitul partii a saptea, care, de altfel, e si sfarsitul eroinei, gasesc doua pagini in care decizia e luata si infaptuita. Mai mult, cand am observat ca vrea, chiar, sa dea inapoi din fata mortii ("In aceeasi clipa se ingrozi de ceea ce facea. 'Unde-s? Ce fac? Pentru ce?' " ) mi-am dat seama ca Anna se temea de moarte. Se temea cu adevarat. Si cu toate ca mai avusese o tentativa, din fata careia a fugit, abia in final am inteles groaza pe care o avea fata de necunoscut, spre care tindea datorita suferintelor lumesti care o apasau.

           Anna este o femeie fermecatoare, care facea, deopotriva, femeile si barbatii sa se 'indragosteasca' de ea, tocmai prin acel farmec, prin misterul emanat de fiinta sa. Ei, si frumusete!

          Pe Levin, pe de alta parte, l-am vazut intruchiparea omului simplu, sincer, care apara si pastreaza cu hotarare valorile in care crede. Prin intermediul lui, am asistat la zbugiumul cauzat de vesnica intrebare "Pentru ce ma gasesc aici?", zbucium stins, in cazul de fata, de aflarea sensului si adevarului vietii, concretizandu-se in principiul autodesavarsirii morale.

   Romanul a suprins numeroase aspecte, in special, din viata aristocratiei ruse din acea perioada, cat si din cea a intelectualilor, mujicilor, aspecte incepand de la politica si religie, la dragoste si filosofie, motiv pentru care il situez printre primele opere ca importanta culturala in cadrul umilei mele liste.

 Vorbe de duh:

"Toate familiile fericite se aseamana intre ele. Fiecare familie nefericita, insa, este nefericita in felul ei."

"Daca ierti, iarta totul! Altfel n-ar mai fi iertare."

"Oamenii au inventat respectul ca sa ascunda locul gol, unde ar trebui sa fie iubirea."

"Toata lumea noastra nu-i decat o patura subtire de mucegai care s-a intins pe o planeta minuscula. Cand ma gandesc ca ideile, faptele noastre- ceea credeam ca se poate infaptui maret...nu-s decat fire de nisip!"

"Moartea...inevitabilul sfarsit a tot ceea ce exista."

Daria